Statul închide portițele dintre firmă și acționar: 16% pe „folosul personal” și reguli mai dure la dividende și împrumuturi

Există un reflex vechi în antreprenoriat: când firma are bani, banii „se descurcă” — printr-un dividend, printr-un împrumut rambursat, printr-un avantaj care pare minor, dar care, adunat, arată ca o distribuire de profit. În 2026, această zonă de confort intră într-o nouă etapă de control și standardizare. Guvernul aliniază taxarea beneficiilor acordate acționarilor în interes personal la nivelul pe care îl va avea și impozitul pe dividende, iar modificările din Legea societăților vin cu frâne clare: când bilanțul este subțire, banii nu mai ies ușor din companie, indiferent de justificarea „internă”.

De la „optimizări” la reguli: miza reală a alinierii la 16%

Dincolo de procente, miza este una de filozofie fiscală: statul transmite că nu mai acceptă diferențe mari de tratament între profitul scos pe ușa principală (dividende) și avantajele scoase pe uși laterale (bunuri, servicii, plăți care ascund un beneficiu personal). Asta nu înseamnă că orice relație economică dintre firmă și acționar devine suspectă, dar înseamnă că va fi judecată mai des printr-o întrebare simplă: „este o cheltuială de business sau o formă de câștig personal mascat?”.

În același timp, creșterea taxării vine într-un context în care autoritățile caută să reducă zonele gri și să crească predictibilitatea colectării. Antreprenorii primesc, implicit, un semnal de schimbare: ceea ce era tolerat ca practică informală devine fie mai scump, fie mai riscant.

Decizia Guvernului: 16% pentru bunuri și servicii folosite „în interes personal”

Ordonanța de urgență adoptată de Guvern ridică la 16% impozitul pentru bunurile și/sau serviciile acordate de firmă unui asociat/acționar în folos personal, încadrate drept „venituri din alte surse”. Practic, se trece de la cota de 10% la 16%, în oglindă cu noul regim al dividendelor aplicabil din 1 ianuarie 2026.

Elementul de forță nu este doar alinierea cotei, ci mecanismul: impozitul se reține la sursă, adică firma este obligată să trateze avantajul ca venit impozabil și să rețină suma aferentă. Cu alte cuvinte, responsabilitatea nu cade exclusiv pe beneficiar, ci și pe companie, care devine prima „linie de conformare”.

Această schimbare se leagă direct de majorarea taxării dividendelor, iar explicația oficială este tocmai corelarea celor două regimuri. Potrivit Profit.ro, măsura intră în vigoare de la 1 ianuarie 2026, odată cu noua cotă pentru dividende.

„Prețul pieței” devine linie roșie: ce poate fi reîncadrat

Conceptul de „folos personal” nu se reduce la situațiile evidente. Legislația vizează două direcții mari.

Prima: bunuri și servicii primite direct — utilizarea activelor firmei sau a serviciilor plătite de firmă pentru un consum care nu are legătură cu activitatea companiei.

A doua: plăți către acționar peste prețul de piață pentru bunuri sau servicii cumpărate de la acesta. Aici, diferența dintre prețul „normal” și prețul plătit devine avantaj personal și intră în sfera impozitării. În practică, tocmai această zonă va genera cele mai multe discuții: cum demonstrezi că un contract între firmă și acționar are un preț justificat, comparabil, rezonabil.

Într-un stil editorial, aceasta este schimbarea de subtext: statul nu taxează doar un beneficiu, ci presează mediul de afaceri să își „profesionalizeze” relațiile cu acționarii. Cu cât tranzacția e mai bine documentată, cu atât riscul de reîncadrare scade. Cu cât e mai informală, cu atât devine mai vulnerabilă.

Efectul imediat: firmele sunt împinse spre reguli interne și trasabilitate

Prima consecință, înainte de orice control, este una internă: companiile vor fi nevoite să decidă ce acceptă și ce nu acceptă ca utilizare a resurselor firmei în raport cu acționarul.

Asta se va traduce, cel mai probabil, în politici scrise și proceduri: reguli de utilizare a bunurilor, justificări pentru cheltuieli, criterii de aprobare, documentare mai serioasă a contractelor cu părți afiliate și o grijă sporită pentru „prețul pieței”. Pentru multe IMM-uri, aceasta este o schimbare culturală: trecerea de la „merge și așa” la „trebuie să pot explica”.

Pe termen scurt, presiunea se vede în două zone:

• decizia de a reduce avantajele personale care au fost tolerate informal;
• decizia de a formaliza relațiile economice reale dintre firmă și acționari, ca să nu fie confundate cu beneficii mascate.

În esență, costul nu este doar fiscal; este și de organizare. Dar tocmai aici se poate produce o separare clară între firmele care își curăță fluxurile și cele care rămân expuse.

Legea societăților strânge, la rândul ei, spațiul de manevră: capitalul fragil blochează ieșirile de bani

Dacă ordonanța Guvernului este despre taxare, modificările din Legea societăților sunt despre „sănătatea” companiei înainte de orice plată către acționari. Mesajul e dur, dar simplu: nu scoți bani dintr-o firmă subcapitalizată.

Noile reguli introduc interdicții relevante în două situații:

• Pentru societățile care distribuie dividende trimestrial: până la regularizarea diferențelor din distribuirile interimare, nu se mai acordă împrumuturi către acționari/asociați sau persoane afiliate.
• Pentru societățile al căror activ net (active minus datorii) scade sub jumătate din capitalul social: se blochează restituirea împrumuturilor către acționari/asociați și, în anumite condiții, distribuirea de dividende, până la reîntregire.

Aceasta este partea „de guvernanță” a pachetului: statul încearcă să prevină scenariul în care o firmă rămâne cu capital erodat, dar banii continuă să iasă către acționari, lăsând creditorii și bugetul expuși.

În plan practic, devine crucială gestiunea de dividende interimare și a bilanțului: dacă indicatorii sunt sub prag, distribuirea devine un risc, nu o opțiune.

Ce urmează în 2026–2027: ajustări rapide acum, consecințe mai vizibile mai târziu

Calendarul este esențial. 1 ianuarie 2026 este momentul în care alinierea la 16% intră în vigoare și schimbă costurile. Din acel punct, firmele vor trebui să aleagă: reduc avantajele personale, le taxează corect sau își asumă riscuri de reîncadrare.

Pe componenta societară, efectul se poate vedea mai lent, dar poate deveni mai sever: odată cu aprobarea situațiilor financiare și cu aplicarea efectivă a mecanismelor de sancționare în anii următori, companiile care au ignorat pragurile de activ net și regularizările pot ajunge în situații complicate. În acest context, devine important nu doar ce decizie iei, ci când o iei.

În plan editorial, aceasta este concluzia pragmatică: statul nu mai „vânează” doar suma finală, ci încearcă să controleze traseul banilor. Iar traseul banilor, pentru multe companii, trece inevitabil prin împrumuturi între firmă și acționari. Instrumentul rămâne legal și util, dar devine mult mai dependent de indicatorii bilanțieri și de forma în care este documentat și administrat.

În aceeași logică, pachetul de reguli încearcă să transforme o relație adesea informală într-una care arată, în orice moment, ca o relație economică transparentă: cu justificare, cu prețuri defensabile și cu un bilanț care nu se prăbușește după fiecare „ieșire” de bani. Conform avocatnet.ro, noile modificări leagă direct împrumuturile, dividendele și diminuarea activului net, tocmai pentru a limita „subțierea” companiei fără consecințe.

Pe termen mediu, firmele care se adaptează vor câștiga în predictibilitate și reziliență. Cele care rămân în zona improvizației vor descoperi că, în noua configurație, „portițele” nu mai sunt doar mai înguste, ci și mai scumpe.