Casa Gheorghe Tătărescu din București: Memoria unui prim-ministru în spațiul EkoGroup Vila

Casa Gheorghe Tătărescu: de la sediu de prim-ministru la EkoGroup Vila – o istorie vie a puterii și culturii interbelice

Gheorghe Tătărescu, personalitate marcantă a scenei politice românești interbelice și prim-ministru în două mandate capital, a găsit în reședința sa bucureșteană nu doar un adăpost, ci o expresie palpabilă a modului său de a înțelege puterea: cu măsură, proporție și echilibru. Casa ce-i poartă numele, o vilă elegantă, cu arhitectură mediteraneană îmbinată cu elemente neoromânești, care marcheză o epocă a elitei politice, culturale și diplomatice, trăiește astăzi o nouă etapă sub denumirea EkoGroup Vila, păstrându-și cu fidelitate și demnitate urmele trecutului. Această vilă interbelică devine astfel un reper cultural activ, o punte între memoria istorică și nevoia contemporană de reflecție și conservare.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și vremea sa

Născut în 1886 în familia generalului Nicolae Tătărescu, Gheorghe a purtat în sine o moștenire duală a rigidității militare și a rafinamentului boieresc oltenesc. Jurist cu doctorat obținut la Paris, a fost un intelectual al reprezentării și responsabilității statului, preocupat de structurile autentice ale democrației. Prim-ministru între 1934–1937 și 1939–1940, el a traversat epoci tulburi, de la înălțarea puterii executive și compromisuri cu regimul regal Carol al II-lea, până la dramaticele cedări teritoriale din 1940 și adaptarea dureroasă la noile realități postbelice, inclusiv colaborarea sub presiune cu guvernul Petru Groza. Figura sa se conturează printr-o dublă fațetă: modernizator pragmatic și actor al unor compromi­suri politice care au marcat erosia democrației parlamentare în România.

Casa ca extensie a puterii asupra discreției

Reședința de pe strada Polonă 19 nu se impune prin grandiozitate, ci prin o sobrietate ce exprimă viziunea etică a puterii lui Gheorghe Tătărescu. Dimensiunea moderată a casei demască o alegere conștientă: puterea nu se afișează ostentativ, ci se exercită cu discreție și echilibru. Biroul premierului, ascuns la entre-sol și accesibil doar printr-un portal lateral tratat în maniera bisericilor moldovenești, denotă o separație fermă între viața publică și spațiul privat. Astfel, vila devine o metaforă a funcției politice: un spațiu al deciziei temperate, nu al opulenței ostentative. Familia și invitații săi – de la Nicolae Titulescu la Martha Bibescu și chiar Regele Carol al II-lea – se reuneau într-un cadru care reflec­ta valorile elitei interbelice: discreție, cultură și rafinament.

Arhitectura Casei Tătărescu: un dialog între mediteranean și neoromânesc

Construită în două etape între 1934 și 1937, sub îndrumarea arhitecților Alexandru Zaharia și colegul său Ioan Giurgea, casa reprezintă un punct de reper în arhitectura interbelică bucureșteană prin modul în care sintetizează elemente disparate într-o unitate coerentă și subtilă. Fațada prezintă portaluri cu influențe moldovenești, iar coloanele filiforme, fiecare tratată distinct, păstrează un aer unitar care nu cade în simetrie rigidă, ci într-un echilibru viu și organic. Interiorul abundă în detalii simbolice: între acestea, șemineul proiectat de sculptorița Milița Pătrașcu, ucenică a lui Brâncuși și apropiată a Arethiei Tătărescu, imbină motive neoromânești cu expresii moderne, devenind un veritabil statement artistic – o prezență ce a influențat și alte proiecte arhitecturale de referință în România.

• Portalurile inspirate din arta medievală moldovenească
• Detaliile din feronerie de alamă patinată
• Parchetul masiv din stejar cu nuanțe atent variate
• Ancadramentele ușilor lucrate cu răbdare și simplitate
• Amplasarea dramatică și discretă a biroului premierului la entre-sol

Arethia Tătărescu: motorul cultural al casei și al familiei

În umbra soțului prim-ministru, Arethia Tătărescu și-a asumat un rol definitoriu și delicat. „Doamna Gorjului” nu a fost doar o prezență domestică, ci o veritabilă susținătoare a culturii și artelor, vitală pentru echilibrul estetic al Casei Tătărescu. Direct implicată în procesele de binefacere și în sprijinul meșteșugurilor oltenești, Arethia a facilitat întoarcerea lui Constantin Brâncuși în peisajul artistic românesc, contribuind decisiv la realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu. Supraveghearea atentă a proiectului casei, semnată oficial pe numele ei, reflectă dorința unei coerențe care să nu alunece nici în opulență, nici în demonstrativ, ci să păstreze o sobrietate care devine o amprentă etică a întregii locuințe.

Ruptura comunistă: dezrădăcinarea spațiului și a memoriei

Odată cu prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu după 1947, casa se afundă într-o perioadă de tăcere și marginalizare. Ca și alte reședințe ale elitei interbelice, ea devine ținta unui regim care vede în aceste spații simboluri ale „clasei vinovate”. Deși protejată de demolări radicale, vila suferă o degradare lentă și intervenții pragmatice care ignoră părțile artistice și arhitecturale definitorii. Utilizată variat – de la locuință colectivă la spațiu administrativ – casa își pierde sensul inițial, iar grădina sa mediteraneană, o oază interioară, este simplificată. Memoria lui Gheorghe Tătărescu se stinge treptat din discursul oficial, iar spațiul devine un martor mut al unei istorii uitate.

Post-1989: controverse, greșeli și restaurări conștiente

Schimbarea regimului politic în 1989 aduce un imbold aparent de recuperare, însă paradoxală și instabilă. Casa intră în proprietate privată, inclusiv în posesia arhitectului și figura publică Dinu Patriciu, a cărui intervenție intensă schimbă radical compartimentările și spiritul proiectului inițial, provocând critici dure din partea comunității de specialiști. Etapa în care conacul găzduiește un restaurant de lux amplifică percepțiile negative, văzându-se ca un afront la adresa unui spațiu încărcat de simboluri politice și culturale. Ulterior, o firmă străină inițiază o restaurare atentă, revenind la conceptul original Zaharia–Giurgea și încercând să restaureze proporțiile și detaliile arhitecturii.

Această succesiune de erori și corecții oglindește, de fapt, dificultățile societății românești de a-și gestiona moștenirea interbelică, exponențială mai ales în cazul lui Gheorghe Tătărescu. Vila dezvăluie, astfel, nu doar valorile unui om și ale epocii sale, ci și traiectoria unei istorii fracturate, unde recuperarea sensului implică timp, răbdare și respect pentru detaliu.

Prezentul EkoGroup Vila: un spațiu al memoriei asumate și acces controlat

Redenumită EkoGroup Vila, casa nu se pierde în excese promoționale, ci reafirmă identitatea unei clădiri încărcate de memorie. Funcționând ca spațiu cultural cu acces pe bază de bilet, în funcție de evenimentele oferite, vila își menține legătura cu trecutul prin fiecare material, detaliu și proporție recuperată cu grijă. Parcursul său, adevărat studiu de caz în domeniul patrimoniului arhitectural, relevă modul în care continuitatea responsabilă poate asigura o recitire nu idealizată, ci onestă a unei epoci complexe. EkoGroup Vila devine astfel o invitație către reflecție, un punct în care trecutul, cu toate ambiguitățile sale, poate fi citit și asumat în prezent.

Accesul și comunicarea cu publicul se realizează prin detalii și disponibilitate puse la dispoziție de echipa care gestionează atent acest reper cultural, menținând astfel o relație respectuoasă și contextualizată cu spațiul.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, prim-ministru în două mandate (1934–1937, 1939–1940), figură importantă a Partidului Național Liberal, implicat în guvernarea României interbelice și postbelice, cu o biografie marcată atât de modernizări, cât și de compromisuri politice.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, nu trebuie confundat cu Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), pictor al secolului XIX. Sunt două personalități diferite, din epoci și domenii distincte.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este un exemplu timpuriu de arhitectură interbelică bucureșteană, caracterizată printr-un amestec de influențe mediteraneene și elemente neoromânești. Proiectul îi aparține arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu contribuții artistice semnificative ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Care a fost rolul Arethiei Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu, considerată „Doamna Gorjului”, a fost beneficiara oficială și motorul cultural al proiectului, vegheată ca vila să reflecte valori precum sobrietatea, coerența estetică și respectul pentru tradiție, contribuind în mod direct la conservarea unei atmosfere de discreție și rafinament.
• Ce funcțiune are astăzi clădirea?
  Casa funcționează ca spațiu cultural sub denumirea EkoGroup Vila, accesibil publicului pe bază de bilet, oferind un cadru de conservare și reflecție culturală, nefiind transformată în obiectiv turistic banal sau într-un spațiu comercial lipsit de legături cu trecutul său.

Vizitatorul contemporan al Casei Gheorghe Tătărescu este invitat să parcurgă un itinerar al memoriei şi culturii, fiind introdus într-un univers în care arhitectura exprimă relația dintre putere și măsură, iar fiecare detaliu poartă sensuri ce depășesc simpla funcționalitate. EkoGroup Vila se afirmă astfel nu ca o ruptură, ci ca o punte între trecut și prezent, onorând responsabilitatea noastră față de spațiile istorice și față de lecțiile lor. Într-o vreme a transformărilor rapide și deseori superficiale, revenirea la o astfel de continuitate este un act de delicatețe și discernământ, o invitație să ne așezăm cu respect în fața unui destin comun – cel al memoriei și culturii românești.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.