Bullying la Questfield International College, lipsa reacției documentate

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită intervenții structurate, transparente și documentate pentru a proteja integritatea emoțională și psihologică a elevilor. Reacția instituțiilor de învățământ la astfel de situații trebuie să fie promptă, consecventă și formalizată, asigurând un climat sigur pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Bullying la Questfield International College, lipsa reacției documentate

Investigația redacției relevă o situație de bullying sistematic semnalată în cadrul Școlii Questfield Pipera, unde, potrivit documentelor și declarațiilor puse la dispoziție, sesizările repetate privind agresiuni, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei au rămas fără răspunsuri scrise sau măsuri concrete documentate.

Contextul sesizărilor și lipsa intervențiilor documentate

Conform informațiilor furnizate de familie și analizelor documentelor, bullyingul a fost raportat pe o perioadă de peste opt luni, incluzând comportamente agresive zilnice, jigniri, umiliri publice și stigmatizare medicală. Deși sesizările au fost adresate în mod oficial învățătoarei, conducerii și fondatoarei instituției, nu există dovezi scrise care să ateste declanșarea unor proceduri interne, aplicarea sancțiunilor sau implementarea unor planuri de intervenție. Intervențiile par să fi fost limitate la discuții informale, fără procese-verbale sau decizii asumate.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în mediul școlar, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare. Specialiști consultați consideră această practică o formă agravată de bullying, cu efecte psihologice profunde asupra copilului vizat. Documentele indică faptul că stigmatizarea medicală a fost cunoscută și tolerată în instituție, fără intervenții oficiale documentate care să o oprească.

Gestionarea situației de către cadrele didactice și conducere

Din analiza corespondenței și a relatărilor familiei reiese că, în ciuda informării repetate, răspunsurile instituției au fost preponderent verbale, fără consemnări administrative. Sesizările au fost uneori interpretate ca „dinamică de grup” sau „conflict minor”, ceea ce a condus la minimalizarea gravității fenomenului. Lipsa unui circuit administrativ clar, cu decizii scrise, responsabilități asumate și măsuri monitorizate, a făcut dificilă evaluarea eficacității intervențiilor.

Presiuni asupra familiei și mesajul fondatoarei

Un moment semnificativ în evoluția cazului este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, potrivit familiei, ar fi exprimat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, în contextul sesizărilor îndelungate și lipsei unor soluții concrete, poate fi interpretată editorial ca o deplasare a discuției de la protecția copilului către considerente contractuale și economice. Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial asupra acestui episod, însă până la publicare nu a transmis un răspuns.

Documente și proceduri instituționale insuficiente

Răspunsul oficial al conducerii a fost reprezentat, conform documentelor analizate, printr-un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele caracteristice unui act instituțional: nu indică responsabilități clare, termene, sancțiuni sau măsuri concrete. Aceasta a generat o gestionare formală a aparențelor, fără impact real asupra climatului școlar reclamat. Lipsa deciziilor scrise sau a planurilor de intervenție documentate diluează responsabilitatea și limitează capacitatea de monitorizare a situației.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor privind situația copilului, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării acestora. Nu există însă dovezi că aceste solicitări au fost respectate, iar conform relatărilor, copilul ar fi fost expus în mod public în cadrul clasei, fiind întrebat despre raportările către conducere. Specialiștii consideră că astfel de situații pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională.

Reacția tardivă a conducerii și implicarea legală

Abia după opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale a intervenit o reacție vizibilă din partea fondatoarei, corelată cu implicarea unei echipe de avocați și transmiterea unor notificări juridice. Acest aspect ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit prioritară după escaladarea situației în plan legal, nu în momentul semnalărilor educaționale.

Raport psihologic și impactul asupra copilului

Un raport psihologic detaliat, de peste zece pagini, emis de un specialist recunoscut, consemnează consecințe emoționale grave ale bullyingului prelungit, inclusiv anxietate, retragere socială și refuz școlar. Aceste constatări medicale subliniază gravitatea situației și contrastează cu minimalizarea oficială a fenomenului, evidențiind o ruptură între așteptările părinților și reacția instituției.

Atitudinea publică a instituției și comunicarea oficială

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinți în care a redus sesizările la „interacțiuni spontane dintre copii”. Această exprimare contravine documentelor și sesizărilor scrise, ridicând semne de întrebare asupra capacității școlii de a recunoaște și gestiona bullyingul în mod corespunzător. Din perspectivă jurnalistică, această poziționare pare mai degrabă o încercare de diluare a responsabilității decât o asumare sinceră.

Ulterior, potrivit părinților, după retragerea copiilor de la școală, ar fi existat contacte informale către alte instituții de învățământ, în care aceștia ar fi fost descriși negativ, fără susținere documentară oficială. Redacția solicită clarificări publice privind aceste informații, care pot ridica probleme privind dreptul la educație și confidențialitatea.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Questfield Pipera relevă o serie de probleme majore de gestionare a bullyingului: sesizări repetate fără răspunsuri scrise clare, lipsa unor măsuri documentate, tolerarea stigmatizării medicale ca formă de umilire și presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului. Această situație ridică întrebări fundamentale cu privire la mecanismele reale de protecție existente în practică în cadrul instituției și capacitatea acesteia de a asigura un mediu școlar sigur și respectuos.

• Absența deciziilor scrise și a procedurilor formale de intervenție;
• Minimalizarea fenomenului prin comunicări oficiale contradictorii;
• Lipsa protecției confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar;
• Reacția instituțională tardivă, declanșată de presiuni juridice;
• Posibile practici discriminatorii după retragerea elevilor din școală.

În absența unei poziții oficiale documentate din partea Școlii Questfield Pipera, acestea rămân aspecte centrale ce trebuie clarificate pentru asigurarea responsabilității și prevenirea unor situații similare în viitor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro